Tratamentul medicamentos în boala ficatului gras non-alcoolic: cine are nevoie de tratament, cum tratăm și cine tratează?

Rezumat

Boala ficatului gras non-alcoolic este cea mai întâlnită patologie hepatică în lume care nu are o medicație aprobată. Eficacitatea vitaminei E și pioglitazoneie fost stabilită pentru steatohepatita non-alcoolică (SHNA), forma progresivă a BFGNA. Inhibitorii GLP-1RA și SGLT2, care sunt curent aprobate pentru tratamentul diabetului zaharat, au arătat eficiența și pentru SHNA cu efecte benefice cardiovasculare și renale. Terapia inovativă a BFGNA include patru direcții patogenetice. Prima direcție țintește acumularea grăsimilor în ficat și include modularea receptorilor activatorii proliferării peroxisomilor (pemafibrat, elafibranor), medicația ce țintește axa receptorilor farnesoizi X (acid obeticolic - AOC), inhibitorii lipogenezii de novo (aramcol, inhibitorii ACC) și analogul factorului de creștere fibroblast. A doua țintă a tratamentului este stresul oxidativ, inflamația și apoptoza și include inhibitorii kinazei 1 ce semnalizează apoptoza (ASK1) și emricasan (inhibitor ireversibil a caspasei). Ținta numărul trei reprezintă microbiota intestinală și endotoxiemia metabolică, incluzând antagoniștii IMMe124, TLR4 și solitromiccina (macrolid). Direcția finală este fibroza hepatică, care strâns se asociază cu mortalitatea în SHNA, agenții antifibrotici fiind – antagonist a receptorului 2/5 chemokin motif cistei-cistei (cenicrivirox - CVC) și antagonist galectin 3. La momentul actual AOC, elafibranor, inhibitor ASK1 și CVC sunt evaluați în studii de faza a treia pentru tratamentul SHNA.