Managementul in fracturile trohanteriene

Abstract

În lucrarea de faţă se analizează din experienţa proprie un lot de pacienţi cu fracturi trohanteriene, tratate cu diferite mijloace de osteosinteză (lamă-placă A.O. şi DHS) şi prin artroplastii. În perioada anilor 2004-2009, au fost tratate chirurgical 202 fracturi tohanteriene. A fost utilizată ca mijloc de osteosinteză lama-placă (95 şi 130), şuruburi DHS şi DCS, între aceştia, a fost aplicată osteosinteza cu lama-placă: condilară în 134 şi 130 gr în 11 cazuri, 20 au fost fi xate cu DHS şi 2 cu DCS. Artroplastia şi hemiartroplastia şoldului cu fi xare necimentată, precum şi cimentată, efectuată de 35 de ori. Pacienţii au vârsta cuprinsă între 29 de ani şi 96 de ani (media de 62,5 ani). Fixare satisfăcătoare a fost realizată la 128 de pacienţi (88,3%) în grupul lamă-placă şi 19 pacienţi (92%) în grupul DHS. Rezultatele fi nale au fost înregistrate în funcţie de criteriile Harris. La grupul lamă-placă: ca foarte bune şi bune, la 74%, destul de bune, la 6,8%, relativ bune, la 7,5% şi nesatisfăcătoare la 11,7%. S-a constatat că rezultatele foarte bune şi bune au fost observate în 19 cazuri (86,3%), relativ bune, în 2(9%) şi un caz nesatisfăcător (4,7%) în grupul DHS. În acest studiu au fost incluşi 35 de bolnavi, cu vârsta medie de 78,3 ani, cu fracturile pertrohanteriene instabile, trataţi prin artroplastia şoldului, cu rezultate excelente şi bune.