Actualităţi în clinica – traumatismul asociat al feţei (Revista literaturii)

Rezumat

Diversitatea manifestărilor clinice ale traumatismului asociat al feţei depind de localizarea lor, de natura şi de agresivitatea agentului traumatic, prognosticul fi ind determinat atât de gradul de severitate a lezionării ţesuturilor, cât şi de dereglările funcţionale survenite în rezultatul instabilităţii posttraumatice. Orientarea rapidă, consecventă în acuzele şi în anamneza accidentatului permite a trasa un plan corect de examinare a acestuia pentru depistarea leziunilor locale şi generale. Explorarea ulterioară a bolnavului traumatologic trebuie efectuată, de asemenea, rapid şi corect. Este necesar de evaluat starea generală a accidentatului, starea funcţională a organelor de importanţă vitală (creierul, cordul, organele respiratorii). În fi nal se examinează regiunea lizată. Accidentaţii spitalizaţi în stare de ebrietate precum şi narcomanii, creează difi cultăţi în/şi acordarea ajutorului medical. Fracturarea oaselor nazale, cu dereglarea respiraţiei, a mirosului facilitează la aspiraţia sângelui, a licvorului, a mucozităţilor sau a maselor vomitive şi creşte riscul de dezvoltare a complicaţiilor. Fracturile bazei craniului, însoţite des de nazoragie şi de otoragie, sporesc riscul de dezvoltăre a meningitei posttraumatice şi necesită tratament în secţia specializată. Leziunile traumatice deseori devin obiectul dezbaterilor juridice, cu efectuarea expertizei medico-judiciare, deaceea este importantă colectarea exactă în foaia de observaţie a anamnezei şi a datelor examenului obiectiv al accidentatului.