Valoarea predictivă a anamnesticului în diagnosticarea sincopei neurocardiogene

Rezumat

Sincopa neurocardiogenă deşi este cea mai frecventă formă sincopală, este insuficient cunoscută în practică. Deseori diagnosticul acesteia poate fi sugerat de analiza minuţioasă a simptomatologiei clinice, fără a supune pacientul unei multitudini de teste specifi ce şi costisitoare, care deseori nu furnizează informaţie concludentă pentru stabilirea diagnosticului. Ne-am propus ca scop aprecierea valorii predictive a anamnesticului în stabilirea diagnosticului de sincopă neurocardiogenă în baza criteriilor clinice ce s-au deosebit statistic semnificativ în urma analizei comparative a prezentării clinice la pacienţii cu rezultat pozitiv şi respectiv negativ la testul tilt (TT). În studiu au fost incluşi 142 de pacienţi (53 bărbaţi, 89 femei) cu vârsta medie 40,0±1,3 ani, ce prezentau episoade sincopale şi presincopale de geneză neidentificată sau sugestive neurocardiogene. Pacienţii selectaţi au fost supuşi TT timp de 45 minute, la un unghi de 60 grade. Astfel, din 142 de pacienţi supuşi TT, 107 (75,4%) au manifestat un răspuns pozitiv alcătuind lotul I, iar 35 de pacienţi cu răspuns negativ la test au format lotul II de studiu. S-a realizat analiza comparativă clinică a pacienţilor ambelor loturi. Semnele clinice ce s-au deosebit statistic semnifi cativ între loturi au fost: durata istoricului sincopal; prezenţa memoriei despre sincopă; debutul sincopal după emoţie; debutul sincopal după ortostatism prelungit; prezenţa simptomaticii premonitorii; senzaţia de greaţă înainte de episodul sincopal; senzaţia de amorţire în extremităţi înainte de episodul sincopal; afectări vizuale înainte de episodul sincopal. În baza criteriilor clinice ce au deosebit statistic semnifi cativ loturile de studiu, a permis prognozarea diagnosticului de sincopă neurocardiogenă în 85,98% cazuri şi respectiv lipsa sa în 77,14% cazuri.