Evaluarea influenţei genelor modificatoare a metabolismului asupra manifestărilor proceselor miopatice (pe exemplul distrofiei musculare Duchenne/Becker)

Abstract

Prezenta lucrare este dedicată cercetării factorilor genetici modif catori la pacienţii MDD/B. Estimarea rolului lor asupra vitezei progresiei procesului miopatic, determinarea tipului şi forţei de interacţiuni intergenice, precum şi modelarea matematică a vitezei de progresie a procesului miopatic, vor îmbogăţi datele actuale cu privire la mecanismele moleculare ale procesului miopatic şi va deschide posibilitatea prognozării individuale a evoluţiei procesului patologic cu indicarea corecţiei metabolice corespunzătoare. S-a efectuat un studiu epidemiologic- cercetare retrospectivă de cohortă, iar prelucrarea statistică a datelor obţinute a fost realizată cu ajutorul programelor SPSS (versiunea 20) şi MDR. Metoda regresiei logistice multinomiale a permis alegerea modelului optim al intensităţii legăturilor parametrilor genetici şi a altor date clinice cu viteza progresiei procesului patologic. Un rezultat pozitiv pentru genotipul heterozigot al genei MTHFR C677T şi homozigot după mutaţia MTHFR A1298C semnifică faptul că aceste categorii acţionează în calitate de categorii superioare a variabilei dependente (p=0,004 şi 0,039 respectiv). Valoarea matematică a estimărilor parametrilor regresiei a arătat o valoare statistic semnifi cativă pentru compound heterozigot MTHFR C677T, MTHFR A1298C, MTR A2756G (ß=33,7) şi MTHFR C677T, MTRR A66G, MTR A2756G (ß=34,7). Sinergismul pronunţat al interacţiunilor dintre genele ciclurilor folat, metioninic şi genei sintazei endoteliale NO constituie baza genetică a predispoziţiei către progresia procesului miopatic şi invaliditate timpurie (până la 9 ani). Concluzii. Estimarea efectului modificator al unui şir de sisteme genice asupra manifestărilor fenotipice ale patologiei monogenice prezintă o însemnătate fundamentală. Tipul şi forţa interacţiunilor dintre genele cercetate cu variante alelice- diferite la pacienţii MDD/B, imobilizaţi la vârstele de până la 9 şi 12 ani, cel mai probabil joacă un rol important în determinarea predispoziţiei de evoluţie a bolii spre stadiul imobilizării în scaunul cu rotile. Modificarea principiului consultului medico-genetic va permite identifi carea formelor clinice potenţial-grave de MDD/B, precum şi oferă posibilitatea de a alege tratamentul individual timpuriu şi în anumite cazuri ‒ efectuarea terapiei preventive.