Sindromul de compartiment abdominal. (Revista literaturii).

Abstract

Hipertensiunea intra-abdominală şi sindromul de compartiment abdominal reprezintă stare patologică, care se asociază cu morbiditate şi mortalitate sporită. În pofida descoperirii cu 125 ani în urmă a efectelor negative presiunii intra-abdominale majorate asupra diferitor organe şi sisteme, acestea au fost redescoperite în ultimii câţiva ani. Etiologia acestui sindrom este multifactorială. Incidenţa hipertensiunii intra-abdominale, în dependenţă de patologia cauzală, variază de la 2% până la 30%, dar în cadrul patologiei urgente şi intervenţiilor chirurgicale majore ajunge până la 38%. Conform datelor literaturii de specialitate incidenţa sindromului de compartiment abdominal constituie 1-16%. Hipertensiunea intra-abdominală provoacă dereglări patofiziologice semnificative. Efectele ei nu se limitează doar la organele intra-abdominale dar influenţează negativ asupra întregului organism. La pacienţii cu hipertensiune intra-abdominală prelungită netratată, de obicei, apar manifestări clinice de mal-perfuzie şi, ca rezultat, insuficienţa organică. În diagnosticul şi managementul sindromului de compartiment abdominal, cel mai important este recunoaşterea pacienţilor din grupul de risc şi monitorizarea minuţioasă a acelor pacienţi, la care au apărut manifestările clinice ai hipertensiunii intra-abdominale. Mortalitatea în cadrul sindromului de compartiment abdominal netratat se apropie de 100%, dar şi după laparotomie decompresivă aceasta atinge cifre înalte şi constituie 50%, ce se explică prin apariţia insuficienţei poliorganice. Astfel, hipertensiunea intra-abdominală şi sindromul de compartiment abdominal este o problemă definitiv nesoluţionată al chirurgiei contemporane, cu impact socio-economic major.