Etape în histo- şi organogeneza componentelor joncţiunii coledocopancreatico-duodenale.

Abstract

În aspect fundamental elucidarea cât mai amplă a particularităţilor structurale ale componentelor zonei hepatopancreaticoduodenale, inclusiv corelaţiile lor embrio-topografi ce şi spaţiale, prezintă interes studiile comparate. Totodată, trebuie de ţinut cont că aceste interrelaţii suportă modificări în funcţie de vârstă, nemaivorbind despre cele morfopatologice, care pot surveni în orice perioadă a ontogenezei postnatale. Cunoaşterea particularităţilor de dezvoltare ale constituentelor complexului duodenobiliopancreatic la etapele embrionare poate preveni erori de ordin diagnostic, prin urmare, şi curativ. Cele menţionate, în prim-plan, se referă la stenozele congenitale instalate pe fundalul recanalizării fi ziologice insuficiente. O formă mai gravă a acestei patologii este atrezia, sau ocluzia căilor eliminatorii biliare şi/sau pancreatice. În procesul său de dezvoltare duodenul şi formaţiunile anatomice cu care el nemijlocit întreţine legături intime, dispun de un şir de particularităţi atât de ordin structural, topografic, cât şi funcţional. La om dezvoltarea elementelor constitutive ale complexului duodenobiliopancreatic este foarte variată în funcţie de individ şi condiţiile mediului ambiant în care se dezvoltă şi activează. De-a lungul timpului, fireşte, s-au succedat diverse opinii referitor la ascpectele atât structurale, cât şi funcţionale ale complexului duodenobiliopancreatic.