Principiile fiziologice în corecţia reconstructive a valvulopatiilor aortice

Abstract

Actualitate. Se propun ca o alternativă a substituirii valvulare cu grefe artifi ciale o serie de tehnici chirurgicale reconstructive, care asigură o corecţie efectivă şi durabilă în valvulopatiile dobândite. Material şi metode: În lotul de studiu au fost incluşi 320 pacienţi cu afecţiuni valvulare la care în poziţia aortică s-au efectuat tehnici reconstructive de operaţie. Etiologic patologiile aortice au fost determinate de afecţiuni reumatismale (251 cazuri), degenerative (45), endocardita infecţioasă (18), congenitale (4), posttraumatice (2). În majoritatea cazurilor ECO-cardiografi c a fost constatat un mecanism complex al insufi cienţei aortice. Alegerea tehnicilor operatorii s-a efectuat în conformitate cu tipul lezional al valvulopatiei (A.Carpentier). Rezultate: Letalitatea postoperatorie a alcătuit 5% (16 pacienţi). Gradientul transvalvular după o plastie de valvă aortică a evaluat de la 36,6±15,88 mmHg la 13,34±3,73 mmHg. Volumul regurgitant la valva Ao preoperator a constituit în mediu gr. 2,62±0,36, care după o corecţie reconstructivă a diminuat până la gr. 1,25±0,26. În perioada de lungă durată la 5 şi 10 ani postoperator recurenţa patologiilor a fost depistată în 29 (11,2%) cazuri. Reoperaţii au necesitat 12 (4,4%) de pacienţi. Supravieţuirea la 10 ani după reconstrucţie de valvă aortică a alcătuit – 81,6±4,8% şi a fost mult mai înaltă în comparaţie cu pacienţii la care s-a efectuat protezarea ei. Concluzie: Tehnicile reconstructive la valva Ao sunt o alternativă acceptată