Semnificaţia clinică a saturaţiei venoase central şi a diferenţei veno-arteriale A CO2 (PCO2 GAP). Revista literaturii

Abstract

Ajustarea parametrilor macrocirculatori şi a celor derivaţi din investigarea oxigenului tisular, nu întotdeauna garantează o bună oxigenare tisulară şi, deseori, corelează prost cu metabolismul anaerob. Actualmente, saturaţia venoasă centrală în oxigen (ScvO2) este o ţintă terapeutică utilă în sepsisul sever şi şocul septic. Multe studii au raportat, că la pacienţii septici se constată o scădere a capacităţii de extracţie a oxigenului cauzată, probabil, de apariţia şunturilor capi lare, precum, şi scăderea afinităţii hemoglobinei pentru oxigen, iar valorile ScvO2 tind să fie, în mod paradoxal, normale sau chiar crescute.Toate aceste schimbări pot modifica relaţia între SvcO2 şi debitul cardiac. În acest articol am analizat literatura de specialitate pentru a evalua semnificaţia clinică a saturaţiei venoase centrale în O2 (ScvO2) şi a diferenţei veno-arteriale a CO2 (PCO2 gap). Concluzii: La pacienţii cu sepsis grav şi şoc septic, interpretarea ScvO2 devine mai complexă şi acest parametru nu poate fi suficient pentru a ghida terapia hemodinamică. În aceste condiţii, este propusă ca alternativă, determinarea diferenţei veno-arteriale a CO2 (PCO2 gap) care este un indice global al perfuziei tisulare şi ar putea fi folosit ca un instrument complementar ScvO2 în cadrul terapiei volemice şi pentru a identifica un debit cardiac mic, persistent, chiar şi după optimizarea parametrilor macrocirculatori.