Pneumonia trenantă – aspecte clinice şi dificultăţi de diagnostic în condiţiile de spital cu profil somatic

Abstract

Pneumonia reprezintă o entitate nozologică distinctă printre patologiile respiratorii cu impact asupra sănătăţii publice, având un risc major pentru o evoluţie nefavorabilă. Pneumonia trenantă este defi nită conform standardului naţional ca persistenţa opacităţii infiltrative pulmonare mai mult de 30 de zile, sau cel puţin după 10 zile de antibioterapie, asociate cu persistenţa unor semne clinice sau biologice. Multitudinea cauzelor asociate concură la rata joasă a vindecării. Scopul studiului a constat în aprecierea aspectelor clinice şi a dificultăţilor de diagnostic al pneumoniilor trenante. A fost realizat un studiu retrospecitv, selectiv şi descriptiv a unui eşantion de 55 bolnavi. Vârsta înaintată, accesibilitatea redusă a serviciilor specializate înalt califi cate, comorbidităţile, deprinderile nocive au favorizat evoluţia trenantă. Antibioterapia anterior administrată a decapitat sindromul de intoxicaţie şi bronhopulmonar favorizând localizarea bisegmentară şi unilaterală. Metodele micriobiologice a permis identificarea agentului etiologic doar la o treime din pacienţi. Tratamentul etiologic a concordat cu recomandările standardelor naţionale, atingând o rată optimă a cazurilor vindecate deşi, decesul nu a putut fi prevenit în câteva cazuri unitare. Abordul complex al cazurilor cu opacităţi pulmonare infiltrative trenante, dar şi administrarea unui tratament individualizat corespunzător particularităţilor biologice ale bolnavului vor diminua riscul decesului precoce.