Plastia defectelor osoase diafizare segmentare la copil

Abstract

Lucrarea oglindeşte experienţa personală a autorilor în tratarea copiilor cu defecte osoase diafizare majore după rezecţii segmentare a proceselor tumorale (33 pacienţi) şi după osteomielită (5 pacienţi). Metodologia includea rezecţia diafizară segmentară subperiostală, în caz de tumori, plastia defectului cu os cortical conservat cu grosimea de peste 1 cm şi lungimea de peste 4 cm faţă de lungimea defectului. La copiii cu vârsta cuprinsă între 2 luni şi 3 ani capetele transplantului erau introduse în zonele metafi zare sau tubulare ale osului. La copiii cu vârsta mai mare de 3 ani extremităţile transplantului erau fi xate cu osul propiu cu broşe introduse transcutan, transosos şi transtransplant, perpendicular axei segmentului. Imobilizarea gipsată se aplică pe o durată de 1-3 luni. Numai la un pacient după rezecţie segmentară a fi bulei cu o lungime de 15 cm s-a efectuat plastia defectului cu autotransplant prelevat din tibia aceluiaşi segment. Rezultatele au fost studiate la toţi pacienţii pe parcurs de la 5 până la 20 ani şi au fost apreciate ca bune, cu excepţia a 2 pacienţi. În defectele diafi zare postosteomielitice cu durata de peste 1 an după perioada acută au fost obţinute rezultate pozitive după autoplastia defectului cu transplant din tibia şi stabilizare în aparat Ilizarov. În concluzii – rezultatele bune au fost dobândite prin aloplastia defectelor segmentare diafi zare majore datorită protejării periostului bine dezvoltat la copil şi durităţii alotransplantului cortical care asigură stabilitate în formarea regeneratului periostal.