Tratamentul protetic în edentaţia unidentară

Abstract

La moment sunt disponibile o varietate largă de posibilităţi pentru restabilirea integrităţii arcadelor dentare în cazul breşelor unidentare: proteza parţială mobilizabilă, proteza fixă şi construcţii implanto-protetice. Scopul: studierea surselor bibliografice în vederea evaluării metodelor de tratament în edentaţiile unidentare. Material şi metode. Au fost examinate manuale de specialitate, articole din surse medicale naţionale, cât şi internaţionale on-line aşa ca: Medline, PubMed, Catalogul electronic al USMF „Nicolae Testemiţanu“ Bibliotecii Ştiinţifi ce Medicale (OPAC), Biblioteca Electronică Didactică a USMF„Nicolae Testemiţanu“. Au fost selectate 40 surse bibliografice, fiiind cele mai informative pentru aplicarea în studiul dat. Rezultate. Tratamentul edentaţiei parţiale unidentare utilizează mijloace protetice pentru a reconstitui arcadele dentare în funcţie de topografi a edentaţiei, obiectivele şi criteriile de tratament. Mijloacele de tratament protetic sunt clasificate după diverse criterii: modalitatea de transmitere a presiunilor asupra oaselor maxilare; raportul cu grupul dentar restant; modalitatea de integrare a piesei protetice la sisitemul stomatognat. În dependenţă de suportul pe care sunt realizate, mijloacele de tratament protetic pot fi cu suport odonto-paradontal, muco-osos şi suport implantar. Concluzii. Puntea dentară duce la deteriorarea dinţilor limitrofi breşei, iar proteza parţial mobilizabilă provoacă rezorbţia procesului alveolar, ceea ce limitează mult utilizarea acestor metode de tratament în edentaţia unidentară. Reabilitarea implanto-protetică permite menţinerea integrităţii dinţilor vecini unei breşe, micşorează rezorbţia procesului alveolar, îmbunătăţind estetica dentară. Rezolvarea estetică şi funcţională a edentaţiilor unidentare prin intermediul protezării pe implanturi necesită o colaborare perfectă între medicul chirurg, medicul protetician şi tehnicianul dentar. Sarcina evaluării şi echilibrării forţelor ocluzale exercitate pe restaurarea finală îi revine proteticianului, care va evita dereglări ale ocluziei dentare printr-o refacere protetică corectă.