Aspectul comunicării în managementul administrativ al instituţiilor medico-sanitare

Abstract

Informaţiile au devenit tot mai importante pentru instituţiile medico-sanitare implicate în prestarea asistenţei medicale în sistemul de asigurări medicale obligatorii în medicină, datorită creşterii complexităţii managementului şi a dezvoltării unor mijloace perfecţionate de comunicare şi decizie. În sistemul ocrotirii sănătăţii au fost evaluate relaţiile de comunicare între diferite instituţii, inclusiv şi cu Ministerul Sănătăţii, ajungându-se uneori la concluzia că lipsa de comunicare antrenează inefi cienţă în realizarea unor acţiuni sau proiecte. La nivelul unei instituţii medicale, comunicarea poate fi privită din două perspective: comunicarea între angajaţi (comunicare interpersonală) şi comunicarea între administraţie, secţii şi servicii medicale (comunicarea organizaţională). Aceste două forme de comunicare sunt interdependente, comunicarea interpersonală fiind aproape întotdeauna parte componentă a comunicării organizaţionale. Managerii instituţiilor medicale, în general, trebuie să cunoască în profunzime mecanismele complexe ale comunicării pentru a-i asigura acesteia eficacitatea necesară. O problemă importantă în această privinţă o constituie sesizarea şi anihilarea acţiunii factorilor de distorsiune din procesele de transmitere a informaţiilor. Alternanţa a celor două metode de comunicare (formală şi informală) este o condiţie a unui climat organizaţional sănătos. Este necesar ca instituţia medicală să elaboreze sisteme comunicaţionale şi programe de optimizare a comunicării organizaţionale în scopul simplifi cării comunicării, circulaţiei fluente a mesajelor, atenuarea frustrărilor datorate comunicării defectuoase, evitarea erorilor.