Tulburările afective la pacienţii cu diferite forme de vertij

Abstract

Senzaţia de vertij, o acuză subiectivă, este uneori defi nită ca o iluzie de mişcare. Vertijul psihogen sau o suprapunere psihogenă sunt relativ frecvente la pacienţi. Conceptul fiziopatologic ale tulburării respective, presupune că funcţia de echilibru şi emoţiile au căi neurologice comune, ce ar putea explica faptul că afectarea echilibrului poate provoca frică şi invers, frica, panica pot da naştere la o problemă de percepţie a spaţiului şi mişcării. Studiul a constat în examinarea a 50 de persoane (10 - cu vertij paroxistic poziţional benign, 15 – cu boala Meniere, 10 – cu scleroză multiplă şi 15 – cu boala cerebrovasculară cronică). La majoritatea pacienţilor cu diferite forme de vertij au fost evidenţiate şi tulburările afective, dintre care cel mai frecvent se întâlnesc următoarele: somatizarea, anxietatea interpersonală, depresia, anxietatea, fobiile, paranoia şi psihotismul.