Formarea şi educaţia medicală continue a cadrelor specialităţilor oncologice: corelaţii RM – UE

Abstract

În articol autorul evidenţiază unele condiţii şi principii ale Acordului de Asociere RM-UE în domeniul politicilor de sănătate, politicilor de pregătire şi educaţie medicală continue a medicilor specialităţilor oncologice. Se analizează nomenclatorul specialităţilor oncologice în RM şi în ţările UE, corelaţia şi necesitatea omologării specialităţilor. Totodată se descriu formele de formare a medicilor specialişti din nomenclatorul specialităţilor oncologice prin rezidenţiat, selectiv pentru fi ecare specialitate, secundariat clinic. Se face o comparaţie dintre mecanisme, timp, curriculele universitare şi necesitatea reformelor în acest domeniu în RM. Se specifi că, ca în Nomenclatorul specialităţilor oncologice, să fi e incluse specialiştii – oncolog-chirurg, oncolog-radioterapeut, oncolog-chimioterapeut, oncolog-reabilitolog, oncolog-ginecolog, oncolog-pediatru, oncolog-chirurg-infantil, oncolog-ortoped, evident hematolog. Autorii analizează şi procesul pregătirii cadrelor înalt specializate prin doctorantură, la ciclul III de studii. Se specifi că rolul Şcolii doctorale, evidenţierea profi lului “oncologie şi radioterapie, radiologie, hematologie” a Şcolii doctorale universitare, în cadrul Consorţiului. Un loc aparte în articol se acordă educaţiei medicale continue în cadrul Catedrei Oncologie, Hematologie şi Radioterapie a IP USMF “Nicolae Testemiţanu”. Problema necesită rezolvare atât legislativ-normativă, cât şi didactico-ştiinţifi că şi metodologică.