Diverticolul juxtapapilar şi riscurile asocierii cu litiaza biliară

Abstract

După evaluarea datelor a 790 de fişe de observaţii ale pacienţilor cu litiază biliară, toţi au suportat colangiopancreatografie retrogradă endoscopică (CPGRE). Pentru a evalua infl uenţa diverticulelor duodenali juxtapapilari şi litiaza biliară pacienţii au fost divizaţi în două grupe: I grupă cu litiază biliară (n=600) şi pacienţi fără litiază biliară (n=190). Cu diverticuli duodenali juxtapapili 222 pacienți au fost în I grup ceea ce a constituit 28,1% (n=600), iar 28 au fost în grupul II – 3,5% (n=190). Dintre cei 600 de pacienţi din grupul I, au suferit de pancreatită post-CPGRE – 28,5%, iar la pacienţii fară DDJP tabloul clinic de pancreatită acută a fost prezent în – 12,6%. Rata de eşec la canularea papilei duodenale mari a fost, semnifi cativă la pacienţii cu DDJP (9,5%), în comparaţie cu cei fără DDJP (5,3%). În concluzie: diverticulul duodenal juxtapapilar se determină mai fregvent la subiecţii de vârstă senilă şi longevivi, inclusiv şi la pacienţii cu litiază biliară. Pancreatita post-CPGR se dezvoltă mai fregvent la pacienţi cu diverticul duodenal juxtapapilar, la fel şi canularea papilei duodenale mari.