Consecințele în timp ale dermatomiozitei: studiu de caz

Abstract

Dermatomiozita (DM) este componența miopatiilor infl amatorii idiopatice (MII), consecințele cărora pot fi diverse, iar fi ecare pacient necesită abordare individuală. Prezentare de caz. Pacienta AO, 44 ani, diagnosticată cu dermatomiozită în 2007, în baza criteriilor Bohan și Peter, s-a prezentat cu multiple acuze din partea sistemului osteoarticular, fiind în perioada de recuperare după artrodeza articulației talocrurale stângi. Concomitent acuză labilitate psihoemoțională datorată dependenței fizice de persoanele apropiate. Prin examen clinic și paraclinic am stabilit un grad redus al activității bolii, confirmat prin instrumentele aplicate: evaluarea globală de către medic (MDGA) și pacient (PGA) prin scala vizual analogică, care au indicat spraaprecierea de către pacientă. Testarea musculară manuală a forței musculare a indicat putere musculară scăzută cu un scor de 48 din 80 puncte. Evoluția policiclică a bolii a determinat o serie de modificări ireversibile cuantifi cate prin Indicele lezării în miozite așa ca sisteme muscular, scheletal, cutanat, pulmonar, cardiovascular, ocular. Un alt aspect important al determinării impactului bolii asupra bolnavei a fost calitatea vieții, prin care am identifi cat valori joase atât a componentului fizic cât și mintal. Concluzie. Dermatomiozita pe termen lung are un impact major asupra abilității funcționale și calității vieții pacienților, inclusiv în condițiile când activitatea bolii este controlată. Cunoașterea spectrului de consecințe în timp a miopatiilor necesită o abordare multidisciplinară esențială în prevenirea acestora și îmbunătățirea calității vieții pacienților