Tratamentul chirurgical al leziunilor traumatice ale inelului pelvin

Abstract

Au fost studiate rezultatele tratamentului fracturilor inelului pelvin de tipurile B şi C în clasificarea AO (1990) prin folosirea metodelor originale de osteosinteză închisă cu dispozitiv pentru repoziţia şi fi xarea oaselor pelvine. Pe parcursul anilor 991-2005 în secţia de traumatism asociat a catedrei Chirurgie nr.1 “Nicolae Anestiadi” s-au tratat 188 de pacienţi cu traumatism multiplu şi leziuni ale inelului pelvin: 83 de bolnavi cu fracturi rotator instabile de tipul B şi 105 cu fracturi vertical şi rotator instabile de tipul C. Predominau fracturile unilaterale ale semiinelului posterior –78,2% cazuri, cele bilaterale constituind 21,8%. Analizând rezultatele tratamentului, se poate concluziona că metoda propusă de osteosinteză este una miniinvazivă, puţin traumatică şi o componentă a tratamentului antişoc la etapa rimară. Rezultatele tardive au fost apreciate conform scorului S.I.Majeed (1989). La patru pacienţi cu leziuni grave li s-a stabilit grupa a doua de invaliditate pe o perioadă de un an, 6 olnavi au fi nisat tratamentul cu rezultate sătisfăcătoare, celelalţi cu rezultate bune.