Prognosticul de lungă durată în sindromul coronarian acut cu subdenivelarea segmentului ST

Abstract

Una din cele mai frecvente complicaţii ale hipertensiunii arteriale (HTA) este hipertrofi a miocardului ventriculului stâng (HVS). HVS marcată induce scăderea distensibilităţii miocardice cu variante de disfuncţie diastolică de la afectarea relaxării la cea mai gravă formă – tipul restrictiv. Disfuncţia diastolică a ventriculului stâng (VS) poate anticipa apariţia HVS şi preceda apariţia disfuncţiei sistolice. Scopul studiului realizat a fost aprecierea efi cacităţii terapiei cu Timolol vs Amlodipină asupra nivelului tensional, funcţiei diastolice la pacienţii cu HTA moderată - severă. În studiu au fost incluşi 50 de pacienţi (pct.) cu HTA: gr. II - 20 pct. (40%), gr.III – 30 pct. (60%), vârsta medie 43,9 ± 4,5 ani, cu semne de insufi cienţă cardiacă CF I (NYHA) - 15 pct. (30%), CF II (NYHA) -35 pct. (70%) şi disfuncţie diastolică de tipul afectarea relaxării (documentată echocardiografi c ). În mod aleatoriu pacienţii au fost divizaţi în două loturi: lotul I - 25 de pacienţi (43,2 ± 4,5 ani) trataţi cu Timolol doza medie - 19 mg/zi şi lotul II – 25 de pacienţi (44,7 ±3,6 ani) trataţi cu Amlodipină doza medie -7,6 mg/zi. Medicaţia concomitentă administrată ambelor loturi a fost: Lisinopril 20 mg/zi şi Indapamid 2,5 mg/zi. Durata de supraveghere a constituit 6 luni. Rezultatele obţinute: medicaţia antihipertensivă strict respectată reduce efi cient valorile tensionale medii de zi şi de noapte cu predominanţă din partea Timololului la pacienţii cu HTA moderată – severă. Funcţia diastolică s-a îmbunătăţit în ambele loturi, dar preponderent la administrarea Timololului. Ameliorarea umplerii ventriculare, relaxării şi distensibilităţii miocardice previne dezvoltarea insufi cienţei cardiace diastolice şi, în consecinţă, a insufi cienţei cardiace globale, fapt care sugerează un pronostic favorabil.