Studiul comparativ al influenţei terapiei cu Timolol versus Amlodipină asupra profilului diurn al tensiunii arteriale şi funcţiei diastolice la pacienţii cu hipertensiune arterială

Abstract

Una din cele mai frecvente complicaţii ale hipertensiunii arteriale (HTA) este hipertrofia miocardului ventriculului stâng (HVS). HVS marcată induce scăderea distensibilităţii miocardice cu variante de disfuncţie diastolică de la afectarea relaxării la cea mai gravă formă – tipul restrictiv.Disfuncţia diastolică a ventriculului stâng (VS) poate anticipa apariţia HVS şi preceda apariţia disfuncţiei sistolice.Scopul studiului realizat a fost aprecierea eficacităţii terapiei cu Timolol vs Amlodipină asupra nivelului tensional, funcţiei diastolice la pacienţii cu HTA moderată - severă. În studiu au fost incluşi 50 de pacienţi (pct.) cu HTA: gr. II - 20 pct. (40%), gr.III – 30 pct. (60%), vârsta medie 43,9 ± 4,5 ani, cu semne de insuficienţă cardiacă CF I (NYHA) - 15 pct. (30%), CF II (NYHA) -35 pct. (70%) şi disfuncţie diastolică de tipul afectarea relaxării (documentată echocardiografic ). În mod aleatoriu pacienţii au fost divizaţi în două loturi: lotul I - 25 de pacienţi (43,2 ± 4,5 ani) trataţi cu Timolol doza medie - 19 mg/zi şi lotul II – 25 de pacienţi (44,7 ±3,6 ani) trataţi cu Amlodipină doza medie -7,6 mg/zi. Medicaţia concomitentă administrată ambelor loturi a fost: Lisinopril 20 mg/zi şi Indapamid 2,5 mg/zi. Durata de supraveghere a constituit 6 luni. Rezultatele obţinute: medicaţia antihipertensivă strict respectată reduce eficient valorile tensionale medii de zi şi de noapte cu predominanţă din partea Timololului la pacienţii cu HTA moderată – severă. Funcţia diastolică s-a îmbunătăţit în ambele loturi, dar preponderent la administrarea Timololului. Ameliorarea umplerii ventriculare, relaxării şi distensibilităţii miocardice previne dezvoltarea insuficienţei cardiace diastolice şi, în consecinţă, a insuficienţei cardiace globale, fapt care sugerează un pronostic favorabil.