Nivelul glicemiei la internare şi evoluţia infarctului miocardic acut în spital şi pe termen lung la pacienţii cu şi fără diabet zaharat

Abstract

Hiperglicemia (HG) la internare este un fenomen comun în infarctul miocardic acut (IMA) la pacienţii cu şi fără diabet (DZ) şi constituie un marker de prognostic nefast şi mortalitate sporită. Scopul studiului a fost analiza evoluţiei IMA pe termen scurt şi la supraveghere de durată în raport cu nivelul glicemiei la internare la pacienţii cu şi fără DZ. Material şi rezultate. În studiu au fost incluşi 300 de pacienţi, vârsta medie 63±11,5 ani, 18,5% − cu diabet zaharat cunoscut. Pentru a evalua relaţia dintre glicemia la internare şi evoluţia IMA au fost formate 4 grupuri (Gr) în raport cu nivelul glucozei: Gr1 - 11 mm/l. Durata de supraveghere a constituit 18±6 luni în medie. La internare în spital 48,6% din pacienţi cu IMA au avut HG (>7,0 mm/l). Pacienţii din Gr 3 şi Gr 4 au fost mai frecvent femei, supraponderali sau obezi, hipertensivi, cu antecedente de insufi cienţă cardiacă, accident vascular cerebral, afectarea arterelor periferice, s-au prezentat cu tablou clinic atipic, edem pulmonar, şoc cardiogen, tahiaritmii ventriculare, insufi cienţă cardiacă Killip clasa >2. Ei au suportat mai frecvent IMA cu elevaţie de segment ST, au dezvoltat predominant infarct cu unda Q (p