Perspective noi în tratamentul hipertensiunii arteriale rezistente

Rezumat

Hipertensiunea arterială (HTA) rezistentă la tratament, este definită atunci când, tensiunea arterială rămâne necontrolată în pofi da medicaţiei antihipertensive combinate de minim 3 agenţi din diverse clase (unul din trei este un diuretic şi restul sunt indicate în doze optimale) şi a fost respectat un stil de viaţă corespunzător. Prevalenţa HTA rezistente la tratament în rândul populaţiei generale variază între 5 şi 18%. Pronosticul este nefavorabil la fel ca şi la pacienţii cu istoric hipertensiv prelungit şi valorile tensionale controlabile insuficient. În practica clinică, au fost introduse două metode de tratament intervenţional a HTA rezistente la tratament: denervarea renală simpatică şi stimularea baroreceptorilor.