Manifestări clinico-evolutive în depresiile refractare

Abstract

Scopul lucrării a constat în studierea particularităţilor clinico-evolutive ale pacienţilor cu depresii rezistente, estimarea factorilor relevanţi în dezvoltarea rezistenţei. Studiul a fost realizat pe un lot de 612 pacienţi cu depresie refractară. Dinamica scorurilor conform scalelor Hamilton, Montgomery - Asberg şi Beck denotă că dintre cei 612 (100%) de pacienţi incluşi în studiu - 545 (89,1%) de subiecţi au prezentat rezultate pozitive la tratament (remisiune – 29 bolnavi (4,7%) şi remisiune parţială – 516 subiecţi (84,3%), iar 67 (10,9%) de bolnavi - rezultate negative (lipsa remisiunii). Analiza comparativă a parametrilor conform acestor rezultate finale au demonstrat că bolnavii au prezentat o durată medie a bolii de 13,25±0,72 ani şi un număr mediu de episoade anterioare de 6,74±0,40. Modul de debut mai frecvent al episodului depresiv rezistent a fost insidios - 457 (74,67%) cazuri. Cei mai mulţi bolnavi s-au aflat în limita de vârstă de la 50 la 59 ani. Subiecţii cu etatea de peste 60 de ani prezintă cea mai mare durată a bolii. Pacienţii cu studii medii incomplete prezintă un debut mai tardiv al bolii şi un număr de episoade anterioare mai mare. Subiecţii, pensionaţi din cauza maladiei sau a vârstei sunt mai în etate comparativ cu celelalte grupuri şi au benefi ciat de cea mai mare durată de spitalizare. Majoritatea pacienţilor studiaţi au declarat existenţa unor evenimente negative personale în ultimele luni înainte de internare.