Factorii de risc și particularitățile sindromului metabolic la copiii supraponderali/obezi

Abstract

Obezitatea, factor de risc pentru diverse tulburări metabolice și cardiovasculare, a atins dimensiuni epidemice la nivel mondial, fiind responsabilă și de întinerirea sindromului metabolic (SM). Acest fapt suscită diagnosticul precoce al factorilor de risc, precum şi identificarea SM la etape preclinice prin noi biomarkeri noninvazivi. Scopul studiului a fost: estimarea factorilor de risc și a particularităților sindromului metabolic la copiii supraponderali și obezi. Material și metode. Studiul a inclus 218 copii supraponderali/obezi cu vârsta 10-18 ani. Criteriile SM s-au estimat în conformitate cu recomandării Federației Internaționale de Diabet (IDF, 2007). La toți copiii din cercetare s-a apreciat nivelul seric al insulinei, acidului uric, leptinei, adiponectinei, TNF-α și hs-PCR. La 120 de copii și părinții acestora s-a determinat polimorfismul genelor ECA, AGTR1 și NOS3 prin metoda de analiză a lungimii fragmentelor amplificate şi a fragmentelor polimorfe de restricţie. Protocolul studiului a fost aprobat de către Comisia de Etică Medicală. Rezultate. SM s-a atestat la 46 (21,1%) copii. Cei mai prevalenți factori de risc asociați obezității abdominale au fost – hipertensiunea arterială (84,78%) și hipo HDL-C (80,43%). Copiii cu SM s-au remarcat printr-un portaj prioritar al genotipului DD al ECA (70,97%) și CC al AGTR 1 (51,61%). Rezistența la insulină a fost observată atât la copiii cu SM, cât și la cei fără SM, dar care au avut unul din următorii factori de risc: obezitate abdominală, dereglări metabolice sau hipertensiune arterială (HTA). Valorile serice ale adiponectinei s-au atestat mai mici, iar cele ale acidului uric, leptinei și markerilor proinflamatorii mai mari la copiii cu SM, față de cei fără SM. Concluzie. Cea mai eficientă metodă în prevenirea SM este prevenirea sau tratamentul obezității, iar cele mai valoroase instrumente pentru diagnosticul SM la etape preclinice sunt markerii proinflamatorii, adipokinele, insulina serică și acidul uric.