Profilul epidemiologic, citogenetic și molecular al leucemiei mieloide cronice

Rezumat

Leucemia mieloidă cronică (LMC) reprezintă cel mai frecvent înregistrat proces mieloproliferativ malign cronic al sistemului de hematopoieză, care rezultă din transformarea malignă a celulei stem, cu menținerea capacității de diferențiere. Acest studiu de cohortă a înglobat 126 bolnavi cu diferite faze ale LMC, afl ați la evidență şi tratament în IMSP Institutul Oncologic în perioada anilor 2004 – 2016. Din datele studiate rezidă creşterea progresivă a prevalenței LMC în dinamică de la 2,11% (2004) pînă la 4,16% (2014). Vârsta bolnavilor a oscilat între 14 şi 81 ani, media de vârstă fi ind 45,1 ± 2,13 ani, ce indică afectarea predominantă a populației apte de muncă. În majoritatea cazurilor (69,0 ± 5,07%) diagnosticul a fost stabilit în primele 3 luni de la debutul LMC, urmate ulterior de diagnosticarea maladiei respective în perioada de 3 – 5 luni (17,9 ± 4,20% de cazuri). În 72,7% de cazuri Ph-cromozom a fost depistat în peste 70% de elemente celulare ale măduvei osoase. Analiza real-time PCR de determinare cantitativă a genei himerice BCR-ABL p210 în celulele sangvine a pus în evidență variațiile mari ale acesteia: 21.84 – 100% IS. În 26,3% de cazuri peste 12–18 luni de tratament cu inhibitorii tirozinkinazei s-a constatat eradicarea completă a clonei celulare medulare purtătoare de Ph-cromozom. Răspunsul molecular complet a fost atins în 15,7% de cazuri. Identificarea Ph-cromozomului și transcriptelor genei himerice BCR-ABL a contribuit la încadrarea bolnavilor de LMC în programele internaționale GIPAP și TIPAP, ce a ameliorat considerabil rezultatele nemijlocite și la distanță ale tratamentului, facilitând, ca repercusiune, creșterea semnifi cativă a indicatorului speranței la viață, reabilitarea lor fizică, profesională și socială.