Sindromul disfuncţional respirator la subiecţii cu migrenă sincopală

Rezumat

Sindromul disfuncţional respirator este considerat a fi implicat în mecanismele patogenetice ale migrenei şi sincopei vasovagale cu rol în dezvoltarea, menţinerea şi agravarea simptomelor caracteristice. Scopul cercetării a fost depistarea şi analiza sindromului disfuncţional respirator la subiecţii cu migrenă sincopală comparativ cu cei cu migrenă şi sincopă. Material şi metodă. A fost efectuat un studiu transversal prospectiv ce a inclus patru grupe de subiecţi: Gr I – migrenă sincopală (65p), Gr II – migrenă (38p), grupul III – sincopă (32p) şi grupul IV – sănătoşi (20p). Subiecţii au fost stratifi caţi şi analizaţi conform valorilor medii acumulate pe scala Nijmegen. Au fost analizate aspectele clinice de prezentare a acceselor de cefalee şi episoadelor sincopale. Datele au fost analizate cu programul SPSS v.17. Rezultate. S-a determinat că 49.2% din grupul I , 21.1% din grupul II şi 71.9% din pacienţii grupului III prezintă valori patologice pe scala Nijmegen (gr. II vs. gr. III, p <0,001). La analiza stratifi cată subgrupa migrenă sincopală şi valori crescute pe scala Nijmegen (MgSNP) au prezentat istoric de migrenă crescut (17.69 ani vs. 13.61), accese frecvente (9.46 z/l vs. 3.03z/l, p<0.001), intensitate severă (83% vs. 63.7%), caracter de constrângere (21.9% vs. 12.1%), istoric sincopal (20.5 ani vs.18.75 ani), sincope frecvente (11.94/an vs. 4.67/an, p<0.001), simptomatică premonitorie scurtă ( 96.9% vs.75.8%, p<0.05). Discuţii şi concluzii. Valorile crescute pe scala Nijmegen acumulate de subiecţii cu migrenă sincopală sugerează prezenţa sindromului disfuncţional respirator care a influenţat manifestarea acceselor de cefalee şi episoadele sincopale determinând agravarea lor..