Chimiosensibilitatea și chimiorezistența gliomului malign. Reviu al literaturii

Rezumat

Rezistența la diferite preparate farmaceutice este un fenomen bine cunoscut și a apărut ca concept pentru prima dată în privința rezistenței bacteriilor la antibiotice. Rezistența la preparate chimioterapice poate fi reprezentată prin mecanisme asemănătoare dar și totalmente independente, ceea ce denotă atât aspectul specifi c maladiei dar și un mecanism conservat în evoluția speciei. După cum s-a demonstrat în multiple studii, majoritatea cancerelor sunt susceptibile la chimioterapie într-o perioadă inițială, precum este și cazul gliomului malign. Ulterior survine recidiva tumorii, iar în cazul glioblastomului vorbim mai curând de reluarea creșterii după remisie. Preparatele chimioterapice uzuale cu efect antimetabolic și mutațional al ADN devin inefi cace datorită unor mecanisme variate, unele mai bine cunoscute cum sunt reparațiile ale ADN, inactivarea preparatului anticanceros, alterarea sau eliminarea acestuia din celulă dar ș.a. Mecanismele studiate în principal pe teste de laborator al tumorilor recidivante, dar și studii prin inducerea chimiorezistenței la nivel de cultură in vitro, au elucidat diverse mecanisme atât la nivel celular cât și al organismului. Aceste studii devin tot mai larg utilizate și apreciate pentru efortul de a identifica factorii de răspuns la tratamentul anticanceros, de a determina pronosticul și în final pentru a putea administra un tratament specific atât maladiei cat și pacientului în cadrul așa numitei medicină personalizată