SCA-NSTE și NSTEMI – lupii în blană de oaie

Rezumat

Sindroamele coronariene acute fără elevarea segmentului ST reprezintă o bună parte din spitalizările urgente în secțiile specializate. Fiind fiziopatologic înrudite cu STEMI la un moment dat căile acestor două entități se separă în ceea ce ține de abordarea lor în practica cotidiană. Și dacă sindroamele coronariene acute cu elevarea segmentului ST beneficiază de un management agresiv, descris foarte clar în ghidurile contemporane, atunci cei cu SCA-NSTE nimeresc într-o capcană de stratificare a riscurilor, soarta lor fiind dependentă de o mulțime de factori, care includ judecata clinică și aprecierea cost-eficienței intervențiilor urgente la pacienții respectivi, abordarea rareori fiind una suficient de obiectivă. Subestimarea riscurilor și temporizarea tratamentului intervențional, dar și prezența mai frecventă a comorbidităților la acești pacienți le conferă un pronostic pe termen scurt și lung deseori mai prost decât la cei cu STEMI. Mai mulți autori au încercat să compare evoluția post-eveniment acut la pacienți cu STEMI și NSTEMI, dar și să elucideze cauzele pronosticului mai puțin favorabil la pacienți cu SCA-NSTE, în special la cei cu NSTEMI. Încercările de a schimba situația creată sunt îndreptate către îmbunătățirea selecției pacienților ce ar beneficia de tratament mai agresiv, posibil echivalent cu cel de care beneficiază pacienții cu STEMI. La moment sunt cercetați mai multi biomarkeri care ar putea confirma diagnosticul precoce de SCA și oferi informație pronostică pentru acești pacienți, facilitând respectiv triajul persoanelor cu dureri toracice la scurt timp de la prezentare spre un management agresiv sau invaziv, dar și spre externare precoce în siguranță. Mai mulți biomarkeri au demonstrat rezultate promițătoare, care însă necesită mai multe studii bine structurate cu speranța de fi validate pentru practica de zi cu zi.