Fracția de ejecție a ventriculului stâng la pacienții cu tahiaritmii ventriculare post-infarct.

Rezumat

A fost evaluată semnificația fracției de ejecție a ventriculului stâng (FEVS) la pacienții cu tahiaritmii ventriculare (TAV) dezvoltate tardiv (47,1±4,5 luni) post-infarct. Rezultate: 90 pacienți cu TAV apărute după IM suportat cu vârsta medie 63,8± 1,1 ani, au fost separați în 2 grupe: cu FEVS ≤35% (n = 41) și FEVS >35% (n = 49). FEVS ≤35% s-a asociat cu măsurători și volume mai mari ale atriului și ventriculului stâng (p<0,01), prezența anevrismului VS (p<0,01). Pe parcursul supravegherii de 20,2 ± 1,8 luni rata de deces, inclusiv prin moartea subită, a fost mai înaltă în grupul cu FEVS ≤35% (36,6% vs 10,2%, p = 0,003 și 18,7 vs 2% p = 0,02 corespunzător). Concluzii. Pacienții cu TAV post-infarct au avut în egală proporție FEVS ≤35% și >35%. Fracția de ejecție a ventriculului stâng ≤35% se asociază la acești indivizi cu un risc semnificativ mai înalt de deces inclusiv prin moarte subită cardiacă