Succesele reabilitării complexe de scurtă durată în staționar după revascularizarea coronariană la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică.

Rezumat

Scopul studiului nostru constă în evaluarea comparativă a rezultatelor reabilitării cardiace în faza I (în staționar) la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică după revascularizare coronariană în funcție de clasa funcțională NYHA. În studiu au fost incluși 263 pacienți cu insuficiență cardiacă cronică, internați pentru reabilitare cardiacă după revascularizare coronariană. Tot lotul de pacienți a fost divizat în 2 grupuri în funcție de clasa funcțională (CF) NYHA a insuficienței cardiace: grupul 1 – 155 pacienții cu clasa funcțională II NYHA și grupul 2 – 108 pacienți cu clasa funcțională III NYHA. Pacienții au fost supravegheați pe perioada aflării în staționar, unde s-a efectuat examenul clinic, ECG, Ecocardiografia, radiografia cutiei toracice, test cu efort fizic dozat mers plat 6 minute, investigații de laborator. Calitatea vieții pacienților incluși în studiu a fost determinată prin aplicarea chestionarului Minnesota LHF Q. Toleranța la efort fizic, determinată în test mers plat 6 minute, s-a majorat concludent la pacienții din ambele grupuri de studiu la sfârșitul perioadei de reabilitare în staționar, dar distanța parcursă în acest test a fost semnificativ mai mare la pacienții cu CF II NYHA comparativ cu cei cu CF III NYHA, iar scorul fizic al chestionarului Minnesota LHF a avut o valoare medie mai mică în grupul de pacienți cu CF II NYHA. Durata medie a fazei I (în staționar) de reabilitare cardiacă a fost semnificativ mai mare la pacienții cu CF III NYHA, comparativ cu cei cu CF II NYHA.