Factorii de risc ce pot determina recurența insuficienței tricuspide după o corecţie reconstructivă

Rezumat

Patologiile valvei tricuspidiene se întâlnesc în 19-40% de cazuri, de cele mai multe ori aceste patologii se manifestă secundar ca o consecinţă a hipertensiunii pulmonare, dilatării congestive a ventriculului drept, afecţiunilor reumatismale ori infecțioase, traumelor cordului ori implicării în proces tumoral. Scopul lucrării – de a stabili factorii ce pot determina recurenţa insuficienţei tricuspide după o corecţie reconstructivă, care este rolul tehnicii operatorii efectuate și al funcției ventriculului drept (VD) în apariția acestor complicații postoperatorii. Metode: Pe parcursul anilor 2003-2012 au fost operați 2963 pacienți cu afecțiuni valvulare, viciile cardiace tricuspidiene au necesitat corecţie în 1754 cazuri. Afecțiunile organice au fost constatate în 208 (11,%) de cazuri, insuficienţa tricuspidă funcțională (ITF) – în 1546 (88,1%). S-au efectuat 1695 (96,6%) operații reconstructive și 59 (3,4 % ) de protezări valvulare. Operaţii reconstructive la valva tricuspidă au fost posibile 97,8% (1695) cazuri. Au fost efectuate annuloplastia De Vega (642 de operaţii), Cabrol (587), cu inel de suport Cerpentier (245), Boyd (16), comisurotomia deschisă (8) completată cu annuloplastia De Vega (130). Letalitatea spitalicească a alcătuit 4,3%. În perioada de lungă durată au fost observați 1649 pacienţi (94,0%), în termen de la 1 până la 144 luni, în medie 88 luni (6,8 ani). Fiecare din ei au fost investigați clinic şi Eco-cardiografic, analiza statistică s-au utilizat tehnici standarde, comparând grupele utilizând testele student şi χ2, analiza multifactorială s-a efectuat conform analizei succesive Walde (E.Gubler, 1970). Rezultate: Postoperator în 315 (19,1%) cazuri s-au înregistrat regurgitaţii tricuspidiene reziduale mici şi moderate. Recurenţa severă a insuficienţei tricuspide în perioada de lungă durată a fost înregistrată în 163 (9,8%) cazuri, 52 (3,1%) din aceşti pacienţi au necesitat reoperaţii. Concluzii: Durabilitatea reconstrucţiilor tricuspidiene depind de condiţiile hemodinamice instalate postoperator. Prin metode statistice au fost stabiliți factorii de risc ce pot influenţa recurenţa IT după annuloplastie. În conformitate cu indicii calculaţi putem remarca următorii – contractilitate miocardului joasă (FEVS < 40%); – hipertensiunea pulmonară reziduală (PAP – > 50 mmHg); – recidivul „bolii mitrale”; – dehiscenţa suturilor după annuloplastie; – dilatarea inelului fibros tricuspid preoperator > 45 mm < / retractarea complexului valvular