Dificultăţi de diagnostic diferenţial între mieloza funiculară cu evoluţie atipică şi mielita idiopatică

Rezumat

Introducere. Mieloza funiculară presupune degenerare medulară de tip demielinizant, fiind asociată în majoritatea cazurilor cu anemie pernicioasă, aclorhidrie gastrică și manifestările neurologice (parestezii). Mielita reprezintă o afecțiune neurologică polietiologică caracterizată prin inflamație localizată strict la nivelul măduvei spinării manifestându-se prin slăbiciuni sau paralizie musculară rapid progresive dependente de zona afectată. Prezentare de caz. Pacient, bărbat de 56 ani, este internat în secția Terapie cu diagnosticul de pneumonie comunitară, acuzând febră 39°C, frisoane, tuse uscată, cefalee, tremor cu senzație de hiperestezie toracală, astenie generală. Atât pe parcursul aflării sale în staționar, cât și ambulator pacientul a fost amplu investigat, consultat de medicul reumatolog, hematolog, neurolog suspectându-se o afectare medulară cervicală de geneză carenţială și recomandată inițierea tratamentului de substituție cu Vit B12. În dinamică s-a constatat avansarea simptomatologiei neurologice, ceea ce a sugerat suspectarea asocierii unui proces demielinizant, însă benzile oligoclonale în lichidul cefalorahidian s-au dovedit a fi negative. A fost decis tratament cu plasmafereză şi pulsterapie hormonală. S-a atestat o ușoară dinamică pozitivă neurologică: ameliorarea motilității și diminuarea paresteziilor. Concluzii. Mieloza funiculară poate să apară și să evolueze fără manifestări anemice, dar obligatoriu se determină dereglări sfincteriene, în special, incontinență urinară.