Rolul anticorpilor donor specifici în transplantul hepatic: lecții învățate și noi perspective

Rezumat

Mai mult de zece ani după descrierea inițială a teoriei umorale a transplantului de către Dr. Paul I. Terasaki, rolul imunității umorale în transplantul hepatic nu a fost încă definită în mod clar. La etapa actuală sunt în derulare mai multe studii care evaluează cauzele rejetului acut şi cronic mediat imun, patogenitatea anticorpilor donor specifici preexistenţi şi influenţa acestora asupra rezultatelor transplantului hepatic. Prezenţa unui nivel ridicat de anticorpi donor specifici Clasa II preexistenţi sau de novo a fost asociată cu respingerea şi supravieţuirea joasă atît a grefei cît şi a recipientului. Studiile recente evidenţiază că incompatibilitatea dintre antigenele leucocitare umane se asociază cu rezultatele nefaste a evoluției recipienţilor ce au primit ficat de la donator viu. Scopul acestei lucrări a fost de a scoate în evidență efectele clinico-patologice ale anticorpilor donor specifici asupra rezultatelor transplantului hepatic