Hipertensiunea arterială esențială la copii particularități de afectare subclinică de organ țintă.

Autori

  • Mătrăgună Nelea

Cuvinte cheie:

copii, hipertensiune rezistenta, afectare subclinică de organ

Rezumat

Odată ce hipertensiunea arterială (HTA) se confirmă, este necesar de evaluat afectarea subclinică de organ. Hipertrofia ventriculară stângă, îngroșarea și rigidizarea arterelor mari, precum și excreția urinară de albumină se numără printre markerii cei mai valoroși. Scopul studiului: Aprecierea afectării subclinice de organ la copiii cu hipertensiune arterială esențială. Material și metode: Lotul de cercetare la constituit 115 copii hipertensivi, cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani. Lotul de control a fost selectat dintre copiii normotensivi normoponderali, de vârstă similară. Diagnosticul de HTA s-a stabilit în conformitate cu ultimele recomandări ale ghidului european de HTA la copii [Empar Lurbea et. al., 2016]. Pentru diagnosticul la etape preclinice a afectării subclinice de organ s-a apreciat microalbuminuria, complexul intimei medii a arterei carotide și s-a calculat indicele masei miocardului ventriculului stâng. Modificările morfologice ale peretelui arterial, îngroșarea complexului intimă-medie au fost identificate prin ultrasunete de înaltă rezoluție. S-au efectuat câte 5 determinări pentru fiecare perete arterial, atât pentru artera carotidă comună dreaptă cât şi pentru cea stângă şi s-a operat cu valoarea medie a măsurătorilor efectuate [Empar Lurbea et. al., 2016]. Indicele masei miocardului ventriculului stâng (IMMVS) s-a calculat din raportul: masa ventriculului stâng (MVS)/ (h) înălțimea (m)2.7, iar valoarea obținută s-a comparat cu tabelele percentilice. Hipertrofia ventriculară stângă s-a stabilit în cazul în care valorile IMMVS raportat la înălțime2,7 a fost ≥95th în funcție de sex şi vârstă [Empar Lurbea et. al., 2016]. Microalbuminuria s-a apreciat prin metoda imunofermentativă. Rezultate: Copiii hipertensivi obezi au prezentat valori mai înalte ale IMMVS față de copii hipertensivi normoponderali (10,08±0,894 vs 9,92±1,00; p<0,01). Îngroșarea cIMT, s-a evidențiat cu predilecție la copiii hipertensivi obezi (0,39±0,27) și hipertensivi supraponderali (0,10±0,027) vs copiii hipertensivi normoponderali (0,06±0,011). Valorile cIMT, s-au corelat pozitiv semnificativ statistic cu TNF ά (r=+0,20, p<0,05), GRPPVS (r=+0,45, p<0,01) şi negativ cu adiponectina serică (r=-0,28, p<0,01). Valori mai înalte ale microalbuminuriei, în raport cu lotul martor, deşi nesemnificativ statistic, s-au constatat la copiii hipertensivi obezi (17,95±2,72 vs 16,23±2,17) şi copiii hipertensivi normoponderali (17,32±2,057 vs 16,23±2,167). Concluzii: Determinarea microalbuminuriei, cIMT și calcularea IMMVS vor completa şi subtiliza diagnosticul oportun (la etape preclinice) al afectării subclinice de organ la copiii hipertensivi.

Descărcări

Publicat

2020-07-28

Număr

Secțiune

Articol de cercetare