Rezultatele tratamentului tuberculozei multidrogrezistente cu utilizarea bedaquiline şi delamanid

Autori

  • Rafig Bayramov Азербайджанский Медицинский Университет, г. Баку, Азербайджан
  • Jeyhun Ismayilzada Азербайджанский Медицинский Университет, г. Баку, Азербайджан
  • Orkhan Suleymanov Азербайджанский Медицинский Университет, г. Баку, Азербайджан

DOI:

https://doi.org/10.52692/1857-0011.2021.1-69.15

Cuvinte cheie:

tuberculoză, rezistenţă la medicamente, bedaquilină, delamanid

Rezumat

Rezultatele tratamentului tuberculozei multidrogrezistente cu utilizarea bedaquiline şi delamanid Articolul prezintă rezultatele unei analize a eficacităţii şi siguranţei bedaquilinei şi delamanidului la pacienţii cu tuberculoză multidrogrezistentă (TB-MDR). Am studiat 73 de pacienţi cu TB-MDR pulmonară care au primit tratament cu bedaquilină şi/sau delamanid timp de>4 săptămâni în combinaţie cu un regim de fond recomandat de OMS. Pentru toţi pacienţii, regimul de tratament a fost selectat individual, conform testului de sensibilitate la medicamente. Vârsta medie a pacienţilor a fost de 49,1±2,77 ani, bărbaţi au fost 46 (63,0%), femei — 27 (37,0%). Pacienţii au fost împărţiţi în 3 grupuri: Grupul I — 28 de pacienţi care au fost incluşi în schema de tratament cu bedaquilină, Grupul II — 25 de pacienţi care au fost incluşi în schema de tratament cu delamanid, Grupul III — 20 de pacienţi au fost trataţi cu ambele medicamente. La o lună după tratament, cantitatea de hemoglobină în comparaţie cu valoarea iniţială din grupa I a crescut cu o medie de 29,5% (p <0,05), în grupurile II şi III cu 31,9% (p <0,05) şi 31,4% ( p <0,05), respectiv. Valoarea medie a albuminei a crescut cu 13,2%, 14,7% şi 20,3% în grupele I, II şi, respectiv, III. Concentraţia ALT şi AST în sânge după tratament a scăzut, respectiv, cu 24,0 şi 28,2% în grupa I, cu 29,8 şi 36,5% (p <0,05) în grupa II, cu 32,0 (p <0,05) şi 39,0% (p <0,05) în grupa III. Eşantioane de 49 (80,3%), 44 (71,5%) şi 28 (45,9%) pacienţi au fost rezistente la etambutol, pirazinamidă şi, respectiv, streptomicină. Cu rezistenţă la kanamicină au fost 30,1% din probe, la ofloxacină — 68,5%. În 58,9% din cazuri, culturile de spută au fost pozitive la momentul iniţierii tratamentului cu bedaquilină şi/sau delamanid. Dintre aceştia, 39,7% au realizat conversia culturii. Au fost observate reacţii adverse la 43,8% dintre pacienţi. Includerea bedaquilinei şi delamanidului în regimul de terapie anti-tuberculoză promovează îmbunătăţirea clinică şi o scădere a eliminării bacteriene într-un timp destul de scurt. Tratamentul pacienţilor cu TB-MDR cu bedaquilină ş /sau delamanid a fost eficient şi bine tolerat

Biografii autori

Rafig Bayramov, Азербайджанский Медицинский Университет, г. Баку, Азербайджан

канд. мед. наук, доцент

Jeyhun Ismayilzada, Азербайджанский Медицинский Университет, г. Баку, Азербайджан

канд. мед. наук, доцент

Orkhan Suleymanov, Азербайджанский Медицинский Университет, г. Баку, Азербайджан

канд. мед. наук

Publicat

2021-05-11

Număr

Secțiune

Articol de cercetare