Experiența în utilizarea mCRL la pacienții cu tuberculoză rezistentă la medicamente și evaluarea eficacității monitorizării minunțioase și a evenimentelor adverse

Rezumat

Scop. Pentru a studia frecvența evenimentelor adverse în rezultatul utilizării a noilor medicamente în regimul de tratament al pacienților cu tuberculoză multidrogrezistentă (TB-MDR) și a evalua eficacitatea schemelor noi, scurte de tratament. Material și metode. Noi regimuri mai scurte au început să fie utilizate pentru tratarea pacienților cu TB-MDR din septembrie (MJ) și februarie (GS) 2020 în două instituții. Au fost identificate 225 de cazuri cu TB-MDR. În schemele de tratament, Bdq, Lzd, Lfx, Cfz, Cs au fost prescrise la 106 pacienți. Echilibrul de gen: bărbați 58 (67,4%), femei 28 (32,56%). Aproape 67 (79,76%) pacienți au avut un proces bilateral cu cavități, iar 17 (20,24%) pacienți au avut un proces fără cavități. Principalul efect advers al bedaquilinei este cardiotoxicitatea, care se manifestă printr-o prelungire a intervalului QT și o creștere a QTcF (coeficientul Fridericia) calculat folosind formula Fridericia. Cardiotoxicitatea bedaquilinei persistă după ce a luat-o încă 6 luni, adică, este cumulativ. Prin urmare, atunci când bedaquilina este utilizată în regimurile de tratament, este efectuat inițial un examen electrocardiografic (ECG). La monitorizarea tratamentului cu bedaquilină în prima lună, se efectuează un examen ECG după 14 zile, până la sfârșitul cursului de tratament, lunar, după terminarea cursului timp de 3 luni. SAE au fost identificate la 3 pacienți. Hipokaliemia, mielosupresia și respectiv hiperglicemia au fost observate la 1 pacient. Neuropatia periferică (moderată) a fost observată la 7 pacienţi. Rezultate. Conversia culturii a fost observată la 63 de pacienți (75%) care au primit regimuri de tratament Bdq, Lzd, Lfx, Cfz, Cs timp de 9 luni. Timpul până la conversia culturii ≤ medie (sau mediană) a fost de 10 (25%), ≥ medie (sau mediană) 97 (75%) cazuri. La restul de 16 (18%) pacienți, izolarea micobacteriilor a persistat, și detectarea suplimentară a rezistenței la principalele medicamente a oferit o justificare pentru extinderea cursului de tratament. 5 (%) pacienți au abandonat, acești pacienți au fost externați pentru încălcări ale regimului spitalicesc și au luat medicamente doar de la 28 de zile la 2 luni.Nu a existat o prelungire a intervalului QT (0,48-0,51s). Toată lumea a continuat cursul cu bedaquilină. Neuropatia periferică (moderată) a apărut la 7 (8%) pacienți care au luat linezolid. Toți pacienții (cu neuropatie ușoară) au continuat cursul cu linezolid. Acestor pacienți li s-a prescris piridoxină până la sfârșitul regimului. Mielosupresia a fost observată la 14 pacienţi. 10 dintre ei aveau gradul I, 3 pacienti gradul II, doar 1 mielosupresie gradul III. Aproape toți cei care au primit medicamentul clofazimină aveau o nuanță a pielii maro închis. Rezultatele tratamentului și finalizarea cursului au fost 63 (75%), eșec în 16 (19%).Concluzie. Eficacitatea schemelor scurte de tratament pentru pacienții cu MDR-TB atunci când noi medicamente antituberculoase (Bdq, Lzd, Lfx, Cfz, Cs) au fost incluse în regimul de tratament s-a dovedit a fi destul de mare, efectele secundare au fost eliminate în timp util prin monitorizare atentă. S-a observat conversia sputei și închiderea cavităților mai devreme.