PARTICULARITĂȚILE CLINICO-FUNCȚIONALE ALE PACIENȚILOR DECEDAȚI CU STEMI ȘI NSTEMI LA 12 LUNI DUPĂ REVASCULARIZARE

Rezumat

Introducere: Infarctul miocardic acut rămâne o cauză majoră de mortalitate cardiovasculară la nivel global [1]. Totuși, există diferențe clinico-demografice între pacienții cu STEMI (infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST) și NSTEMI (fără supradenivelare ST) în ceea ce privește severitatea inițială și comorbiditățile, care pot influența prognosticul. Scop: Evaluarea comparativă a particularităților clinico-funcționale ale pacienților care au decedat în primul an după revascularizarea STEMI față de cei decedați după NSTEMI, în vederea identificării factorilor asociați cu mortalitatea la 12 luni. Metodologie: S-a realizat un studiu observațional retrospectiv, incluzând 1.078 pacienți cu infarct miocardic acut tratați prin revascularizare coronariană (528 cu STEMI și 550 cu NSTEMI), urmăriți pe o perioadă de 12 luni. Dintre aceștia, au fost analizați comparativ 176 de pacienți care au decedat în intervalul de un an de la evenimentul cardiac acut: 95 pacienți cu STEMI și 81 pacienți cu NSTEMI. S-au colectat date privind factorii de risc cardiovasculari, prezentarea clinică (inclusiv clasa Killip), investigațiile de laborator, parametrii ecocardiografici (fracția de ejecție a ventriculului stâng - FEVS) și comorbiditățile. Rezultate: Vârsta medie a pacienților decedați a fost similară în grupul STEMI și NSTEMI (~70 ani). Ambele grupuri au prezentat o prevalență foarte înaltă a hipertensiunii arteriale (>90%) și o pondere similară de fumători activi (~12%). Pacienții cu NSTEMI decedați au avut însă mai frecvent diabet zaharat (≈55% vs 44%) și hipercolesterolemie (≈79% vs 57%) comparativ cu cei cu STEMI decedați. De asemenea, antecedentele de boală cardiovasculară au fost mai frecvente la NSTEMI (infarct miocardic anterior în ~50% vs ~36%; istoric de AVC în 23% vs 12%; boală arterială periferică în 16% vs 8%). În schimb, pacienții decedați cu STEMI au prezentat mai frecvent șoc cardiogen la debut (27% în clasa Killip IV vs 16% la NSTEMI). Disfuncția severă de ventricul stâng (FEVS <30%) a fost prezentă la aproximativ jumătate din pacienții decedați din ambele grupuri. Incidența fibrilației atriale ca complicație acută a fost mai mare la STEMI (30% vs 18%). Concluzii: Pacienții care au decedat în primul an după un STEMI, comparativ cu cei decedați după NSTEMI, au fost caracterizați printr-o prezentare acută mai severă (șoc cardiogen și aritmii majore mai frecvente), în timp ce pacienții cu NSTEMI decedați au avut un profil cu mai mulți factori de risc și comorbidități. În pofida acestor diferențe, ambelor categorii li se asociază o disfuncție ventriculară stângă marcată și rate înalte de complicații, sugerând că atât severitatea leziunii miocardice acute, cât și povara bolilor preexistente contribuie la mortalitatea post-infarct la 12 luni.