DISFUNCȚIA CARDIACĂ INDUSĂ DE TRATAMENTUL ANTITUMORAL ÎN LIMFOAMELE NON-HODGKIN: INFLUENȚA COMORBIDITĂȚILOR ȘI A FACTORILOR DE RISC CARDIOVASCULAR

Rezumat

Introducere: Limfoamele non-Hodgkin (LNH) sunt tumori maligne frecvente, cu o evoluție variabilă, iar tratamentele actuale pot crește riscul de complicații cardiovasculare, inclusiv disfuncție cardiacă indusă de tratamentul antitumoral (CTRCD). Supraviețuitorii LNH au un risc de deces cardiovascular de 5.35 ori mai mare decât populația generală. Deși stratificarea riscului cardiovascular este recomandată înăinte de tratament, impactul factorilor de risc și a comorbidităților pentru apariția CTRCD rămâne insuficient studiată. Scopul studiului: evaluarea factorilor de risc cardiovascular și comorbidităților asociate cu disfuncția cardiacă indusă de tratamentul antitumoral la pacienții cu limfoame non-Hodgkin, pentru identificarea potențialilor predictori. Materiale și metode: Am realizat un studiu prospectiv analitic de cohortă pe 127 de pacienți cu limfoame non- Hodgkin, selectați aleatoriu din secțiile de hematologie ale Institutului Oncologic din Chișinău (2022-2024). Cercetarea a fost aprobată de Comitetul de Etică al Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” și a inclus pacienți cu vârsta >18 ani, diagnosticați cu LNH, care și-au dat acordul informat pentru participarea în studiu. Criteriile de excludere au vizat pacienții cu afecțiuni oncologice anterioare, boli cardiovasculare preexistente și insuficiență cardiacă avansată. Studiul a fost realizat în două etape: înăinte și la 6 luni de la inițierea tratamentului, cu evaluarea factorilor de risc cardiovascular, comorbidităților și scorului Charlson. Disfuncția cardiacă indusă de tratamentul antitumoral a fost stabilită în baza recomandărilor ghidului pe cardio-oncologie a Societății Europene de Cardiologie din 2022. Rezultate: Dintre factorii de risc cardiovascular asociați cu dezvoltarea CTRCD am atestat că un IMC > 30 kg/m² au avut o incidență semnificativ mai mare pentru pacienții care ulterior au dezvoltat CTRCD, 44.4% în lotul cu CTRCD față de 21.1% în lotul fără CTRCD (p=0.043). Pacienții cu HTA grad II și III au avut o prevalență mai mare în lotul cu CTRCD (66.6%) față de lotul fără CTRCD (p<0.001). Dislipidemia a fost semnificativ mai frecventă la pacienții cu CTRCD: 94.4% în lotul cu CTRCD vs. 61.5% în lotul fără CTRCD (p=0.006). Pacienții cu CTRCD au avut valori mediane semnificativ mai mari a colesterol total: 5.9 mmol/l vs. 4.8 mmol/l (p=0.008) și a LDL-colesterolului: 2.8 mmol/l vs. 2.2 mmol/l (p=0.013). Prezența sindromului metabolic a fost semnificativ mai mare în lotul cu CTRCD: 38.9% vs. 10.1% în lotul fără CTRCD (p=0.005). BCR grad III K/DOQI a fost prezentă la 16.7% dintre pacienții cu CTRCD, comparativ cu 1.8% în lotul fără CTRCD (p=0.027). Vârsta, sexul, circumferința abdominală, trigliceridele, HDL-colesterolul nu au prezentat diferențe statistice semnificative între cele două loturi. Concluzie: Factorii de risc cardiovascular precum obezitatea, hipertensiunea arterială, dislipidemia și sindromul metabolic au fost determinanți pentru apariția cardiotoxicității. Insuficiența renală indiferent de severitate la fel crește riscul dezvoltării acesteia. Tratamentul antitumoral asociat cu CTRCD a implicat administrarea de doxorubicină, doza crescută a acesteia (510 mg/m²) și numărul crescut de cicluri chimioterapice.