PREVALENȚA ARITMIILOR ÎN DIABETUL ZAHARAT

Rezumat

Rezumat. Introducere: Diabetul zaharat este o afecțiune metabolică cronică cu prevalență în creștere la nivel mondial, asociată cu o povară importantă a complicațiilor cardiovasculare. Aritmiile, în special fibrilația atrială, reprezintă o manifestare frecventă la pacienții cu diabet, contribuind la creșterea riscului de mortalitate și morbiditate. Scop: Să se determine prevalența principalelor aritmii la pacienții cu diabet zaharat (DZ) și diferențele față de populația generală, pe baza studiilor recente de mare amploare. Material și metodă: Revizuire narativă a literaturii publicate în perioada 2015-2025 în PubMed, Google Scholar și Hinari. Au fost incluse meta-analize, cohorte populaționale și studii observaționale care au raportat prevalența aritmiilor la pacienții cu DZ. Rezultate: Meta-analiza lui Aune et al. (n=10,2 milioane) a evidențiat un risc relativ (RR) de 1,28 pentru fibrilația atrială (FA) la pacienții cu DZ comparativ cu non-DZ. Cohorta suedeză Rawshani et al. (n=617.000) a raportat pentru DZ tip 2 o prevalență de 7,6% pentru FA/flutter atrial (HR=1,17), 1,7% pentru bloc atrioventricular (HR=1,40), 3,4% pentru blocuri intraventriculare (HR=1,23) și 0,6% pentru tahicardie/fibrilație ventriculară (HR=1,08). Studiul NOMED- AF (n≈6.000, ≥65 ani) a evidențiat o prevalență totală de FA de 25% la DZ, din care 9% cazuri nediagnosticate anterior. Aburisheh et al. au identificat QTc prelungit la 13% dintre pacienții cu DZ tip 2 (OR=1,9), asociat cu vârsta, durata bolii și nefropatia diabetică. Zhao et al. au raportat un risc crescut cu 42% pentru blocuri de ramură, în special stângă, la DZ tip 2 cu debut recent. Concluzii: DZ se asociază cu o prevalență semnificativ crescută a aritmiilor, în special FA, tulburări de conducere și QTc prelungit. Aceste date susțin screening-ul activ prin monitorizare ECG extinsă și evaluarea periodică a repolarizării la pacienții cu DZ.